Descrieri/Comentarii

L.S. / 04-Jul-2009

BISERICA SF. GHEORGHE – NOU

Hramuri:  Sfântul Mare Mucenic Gheorghe şi Sf.Cuvioasă Parascheva.

Pe temelia unei biserici din secolul al XV-lea, în 1705, Constantin Brâncoveanu dărâmă biserica veche şi o reface. Sub îndrumarea arhitectului Veseleil au lucrat meşterii Vucaşin Caragea pietrar, Manea vătaf de zidari şi Pârvu Mutu zugrav. Un incendiu din 1718 pustieşte mănăstirea care avea şi  han. La rectitorire, iau parte alături de domnitorul Ioan Mavrocordat, Dosithei Patriarhul Ierusalimului, marele agă Ianache Văcărescu ca ispravnic. Cutremurul din 1802 îi distruge bolţile şi turlele fiind refăcută ulterior fără turle. După incendiul din 1847, biserica Sf. Gheorghe Nou a fost reparată în 1851, după îndrumarea arhitectului Xavier Villacrosse. Pictori  au fost Constantin Lecca şi Mişu Popp.  În jurul anilor 1860 este amenajată Grădina Sf. Gheorghe, după planurile arh. Ulrich Hofman. Cutremurul din 1940 o avariază grav. Biserica este reparată, iar în 1950 pictorul Teodorescu-Romanaţi restaurează pictura. Restaurarea propriu zisă din 1968-1987, realizată de către arhitectul Ştefean Balş, a redat monumentului ceva din strălucirea iniţială a ultimei ctitorii brâncoveneşti. Noua pictură interioară în frescă, este în curs de refacere după 1998, de către pictorul Grigore Popescu şi echipa sa.

Arhitectura acestui lăcaş face parte din aceeaşi serie tipologică cu bisericile Radu Vodă, Patriarhia, Cotroceni, Văcăreşti, toate preluând tipul primar al bisericii cu plan triconc, cu pronaos supralărgit, a lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argeş.

Biserica actuală Sf. Gheorghe Nou (36x14-15 m) are un pridvor cu 7 arcade frontale în plin cintru şi câte 3 laterale, rezemate pe coloane cu capiteluri înflorate înălţate pe un parapet sculptat, traforat. Pronaosul supralărgit, este de formă pătrată, cu 4 coloane care susţin o turlă centrală. Trecerea spre naos este despărţită de 3 arcade rezemate pe coloane, după care se află zona mai îngustă, a gropniţei, acoperită de un arc foarte lat. Peste naos, cu absidele laterale puţin reliefate, este ridicată a doua turlă, mai mare, tot octogonală.

Sunt adăpostite aici moaştele Sf. Ierarh Nicolae dela Mira Lichiei, aduse în ţară în veacul al XVI-lea, de către Mihai Viteazul. Lespedele din gropniţă – acoperă mormintele domnitorului Sf. Constantin Brâncoveanu şi cel al domnitorului Ioan Mavrocordat.

Monumentala biserică brâncovenească este încă vie în mijlocul unei grădini, pe axa Nord-Sud a oraşului. În faţă se găseşte statuia lui Constantin Brâncoveanu, iar lateral, monumentul “Km 0”- centrul virtual al Capitalei.

 

L.S.

Extras din: Lucia  Stoica şi Neculai Ionescu Ghinea: „Enciclopedia lăcaşurilor de cult din Bucureşt”, v ol.1, Edit. Universalia, 2005, pag. 74-82.

 

delia_m / 06-Apr-2009

Refacuta dupa incendiul de la 1847 de arhitect X. Villacrosse

DavidC / 24-Jul-2008

" Antonie Voda de la Popesci, care a domnit, pus de Cantacuzinesci, intre 1669 si 1672, a inceput biserica Sftului Gheorghe-Nou. [...] biserica a fost facuta si cu cheltuiala unui Panaiotake, Dragoman mare. [...] care a condus diplomatia otomana inainte de Alexandru Mavrocordat Exaporitul. [...] biserica a ramas neispravita si chiliile de prin pregiur saracacioase. Brancovenu incepe lucrul; face intr'al septelea an al domniei sele un rand de case egumenesci [...] si un palat Patriarhului, si maresce boltile, adica pravaliele. Mai tarziu, cu arhitectul Veseleil, incepe cladirea bisericei, pe care n'o ispravesce si nu-o tarnosesce decat la 1707 [...] Del Chiaro vede biserica Sftului Gheorghe-Nou indata dupa tarnosire si o numesce fara inconjur una bellissima chiesa in onor di quel santo Martire, adica Sftul Gheorghe. Si'ntr'adevar ca Sftul Gheorghe-Nou fu cea mai frumosa biserica din Bucuresci. Ca arhitectura intrecea si Mitropolia, si Radu-Voda. [...] La Sftul Gheorghe-Nou s'a concentrat pana la secularisare bogata administratiune a tuturor averilor Sftului Mormant, aflatore in tarile romane. Ion-Voda Mavrocordat a fost ingropat la Sftul Gheorghe-Nou la 1718. [...] Focul din 1847 a ars-o cu desavarsire."

Ion Ionescu-Gion, "Istoria Bucurescilor"